Prelungire a subiectului central din ProSport de ieri, „Fergusonii noștri” și jucăriile lor, antrenorii. Sau slugile lor, cum ar zice Dumitru Dragomir. Toți, Becali, Porumboiu sau Iancu, n-au decât să-și pună nu trei antrenori pe sezon, ci zece sau, de ce nu, câte unul pe fiecare etapă. Și să-i dea afară în diminețile în care s-au sculat cu fața la cearșaf. Sau în pauza unui meci de cupă europeană, capitol de Guinness Book.
Cu banii mei fac ce vreau, un stereotip care trebuia să pună la punct pe toată lumea. M-ați înțeles? Ce te faci însă dacă întotdeauna în urmă rămân și câte o coadă, o datorie neonorată, tot din banii lor, ai patronilor. Aveți de luat, un alt clișeu de gang cu care sunt îndopați ca dropiile și Bergodi, și Balint, printre alții. Ba mai sunt și maimuțăriți și trimiși la Bălăceanca atunci când reclamă drepturile contractuale. Și bătuți, și cu banii luați! M-ați înțeles? Toți maziliții, de ieri, de azi, nu pot fi arși pe rug pentru culpa de a se gândi la ziua de mâine ca orice șomer pe termen lung care nu mai are voie să antreneze în sezonul în derulare.
Tot pe banii lor, Fergusonii noștri să și plătească. Distracția costă. „Lasă, bă, că vorbesc eu cu Borcea să se schimbe legea asta, m-ați înțeles?”, spunea Becali, care numai de viitorul lui Bergodi nu murea. Același Becali care hăhăia cu lacrimi pe seama lui Copos, amenințat de Peseiro cu memoriu la FIFA și cu speranțe deșarte să-l aducă pe Andone, după aceeași lege a lui Riciu. OK, Fergusonilor, distrați-vă pe banii voștri, nu și pe cei ai slugilor, ai băieților de prăvălie, cum ar spune Dragomir.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER